Cu gandul la Cheile Bicazului care mi-au incantat copilaria si pe care nu le mai vazusem de mult, aflandu-ma la Rasnov, stiind ca Cheile Rasnoavei sunt doar la o aruncatura de bat, mi-am spus ca trebuie sa ajung si in acest colt de lume. Aveam insa indoieli ca vremea ne va permite. In cursul noptii plouase mult, iar dimineata cerul nu arata promitator. Ploaia lasase in urma nori albi pe care-i aruncase si peste cetate, ascunzand-o ca dupa o perdea.
Pana la iesirea din Rasnov si in continuare, spre Predeal, drumul este foarte bun. Indicatorul spre Cheile Rasnoavei, la stanga din directia noastra de mers, conducea spre un drum de piatra, destul de bun la prima vedere in ciuda balticelelor formate pe alocuri. Fara denivelari, dar cu cateva curbe, drumul trece printre fanete si cranguri proaspat spalate de ploaie.
Din mersul masinii, pe partea stanga, am vazut Centrul de echitatie "Diana", ferma montana care pune la dispozitie caii pentru paradele trasurilor de epoca si pentru demonstratiile de dresaj din cadrul manifestarilor ocazionate de Zilele Rasnovului, Festivalul Ecvestru si Ziua Cetatii Rasnov.
Bucurosi ca, in ciuda vremii inchise, din cer nu mai picura un strop, am continuat spre munte. Peisajul era din ce in ce mai frumos, iar pe marginea drumului incepusera sa apara corturi. Pentru ca nu am dormit niciodata in cort, pentru ca nu puteam sa-mi imaginez cum au dormit oamenii aceia sub ropotul ploii de azi-noapte, i-am privit cu surprindere si admiratie. Erau bine imbracati si se agitau in jurul locului de campare, unii in cautare de lemne mai uscate pentru foc, altii trebaluind in gospodaria provizorie, de weekend.
Intr-o parcare destul de maricica, in umbra stancilor, erau oprite mai multe masini, iar oamenii - cu mic, cu mare - se plimbau in lungul drumului, coborau pana la parau sau priveau si fotografiau stanca abrupta, albicioasa, care se inalta spre cer.
Din masivul Postavaru (1799 m), in partea de sud-vest, o creasta coboara si sfarseste brusc, ametitor, in Cheile Rasnoavei sau Cheile Rasnovului. Am oprit si noi, chiar aici, in Muchia Cheii, privind impresionantul perete calcaros. Cheile Rasnoavei nu se intind pe o distanta prea mare si nu au nici pe departe spectaculozitatea Cheilor Bicazului pe care le vedeam cu ochii mintii. Pentru ca se afla atat de aproape de mai multe locatii de cazare, iar distanta pana la Rasnov - conform hartii pe care o aveam de la un targ turistic - este de numai 6 km, pe un drum fara dificultati, Cheile Rasnoavei constituie o destinatie ideala pentru iesiri in natura.
Beneficiind si de amenajari si dotari specifice in acest sens, Cheile Rasnoavei reprezinta un cadru natural perfect pentru practicarea sporturilor montane. Alpinismul, escalada si alte sporturi montane sunt favorizate de climatul placut, lipsit de curenti de aer. Nu suntem pasionati ai acestor sporturi de aceea nu am cautat sa ajungem la instalatiile speciale si nici la locurile de campare ale alpinistilor. Ne-am multumit sa vedem sportivii la antrenament, in alergare, apoi am continuat cu masina inca 2 km pana cand drumul barat nu ne-a mai permis inaintarea. Acolo, printr-o inscriptie pe un panou, Ocolul Silvic al orasului Rasnov atentioneaza ca accesul public in padure si pe drumurile forestiere cu autovehicule si motociclete este interzis.
Din Cheile Rasnoavei se pot face drumetii montane urmand, la alegere, una dintre directiile indicate de un panou amplasat la vedere, langa drum. Urmand triunghiul rosu se ajunge la Timisu de Sus. Triunghiul galben ii conduce pe impatimitii muntilor spre Predeal, la Cabana Poiana Secuilor, iar triunghiul albastru tot la Predeal, la Cabana Trei Brazi. Pana la Cabana Cheia sunt de strabatut cam 4 km pe drum forestier, iar de acolo, spre Rasnov, nu mai sunt decat 6 km de drum asfaltat.
.

Intr-un miniconcediu petrecut la Rasnov in iulie 2011 ne-am ambitionat (incapatanat, mai degraba) sa ne folosim picioarele din dotare sa vizitam Cheile Rasnoavei.
Zis si facut!
Inarmati cu indicatiile detaliate date de gazda de la pensiunea unde eram cazati am pornit spre Cabana Cheia, punctul de plecare.
Dupa un drum de aproximativ 5 kilometri prin soare pe soseaua spre Bucuresti via Predeal (cu o deviere spre santierul unde se construiau trambulinele pentru sarituri cu schiurile si inapoi) am ajuns la Cabana Cheia. De acolo am urmat drumul pietruit pana la o intersectie. Acolo, am luat-o intai pe drumul din stanga, care serpuia in lungul unui paraias. Am mers noi ce-am mers, am trecut pe langa vile si vilisoare dragute, unele finalizate, altele in constructie pana cand am ajuns in niste chei mai micute (ulterior am aflat ca zona se numeste Valea Cheisoarei).
Peisajul era pitoresc si era atat de multa liniste!
Ne-am plimbat putin si am facut cale intoarsa.
Ajungand din nou la intersectie, am vazut in fata Cheile Rasnoavei (greu de ratat, chiar de la distanta se vede pana si cablul de la tiroliana). Am ajuns la intrare, am platit taxa eco si am intrat in chei cu speranta de umbra si liniste. Peisajul este superb, cu stanci drepte si de o parte si de alta a drumului (aici am pus poze spre exemplificare).
Ne-am plimbat, am admirat peisajul care intr-adevar este spectaculos si am decis sa ne intoarcem. Am ajuns la Cabana Cheia, unde am baut ceva, am chemat un taxi si ne-am intors in Rasnov.
.

Alt wekend, alta drumetie. Destinatia: Cheile Rasnoavei prin Predeal - Poiana cu Mesteacan -Cheilei Rasnoavei - Valea Cheii - Timisu de Sus. Un traseu cam de 6 ore.
De cate ori n-am fost intr-un loc vara sau iarna si nu mi-am dorit sa-l revad si in celalalte anotimpuri?! Imi place muntele pentru ca poate fi explorat in orice anotimp. Cand spui iarna te gandesti in special la zapada, munte, schiuri, sanii si de ce nu drumetii. Da, drumetiile pe munte sunt sportul meu de iarna. Nu cred ca e prea mult spus atata vreme cat fac miscare, ma solicita si imi fortifica oganismul. E ca mersul la sala numai ca aici miscarea este in aer liber si privelistile sunt superbe. Si pentru a fi sigura ca-l practic regulat mi-am luat abonament pentru wekenduri de drumetii pe munte.
In Cheile Rasnoavei se poate ajunge din mai multe directii:
• Din DN 73A Predeal – Rasnov in dreptul cabanei Cheia se merge pe drumul forestier cam 3 km pana in chei. Drumul este bun si se poate face cu masina dar e pacat sa nu mergi pe jos.
• Din Predeal - Cabana Trei Brazi se poate ajunge pe doua trasee, triunghi albastru din spatele cabanei mici de la Trei Brazi si triunghi galben de la Cabana Secuilor care se afla la 20 de minute de Trei Brazi.
• Din halta Timisul de Sus pe poteca marcata cu triunghi rosu prin Spinarea Calului-Valea Cheii - Cheile Rasnoavei - Cabana Cheia.
Cheile nu sunt lungi, dar sunt spectaculoase prin peretii abrupti si cunoscute de cei care practica sporturile extreme. Sunt multe trasee de alpinism, se practica catararea la liber, tiroliana, bungee-jumping de la 150 m cadere libera. Am inteles ca instalatia de bungee jumping din Cheile Rasnoavei este considerata a doua din Europa dupa cea din Elvetia.
Dupa chei se ajunge intr-o poiana (vara este superba) – Poiana Inului, unde campeaza mai ales cei care vin sa faca alpinism. De aici se pot face trasee in Postavaru.
Cei care vor sa stea mai mult in zona se pot caza la cabana Cheia sau la pensiunile din jur.
Cheile Rasnoavei le-am facut anul trecut la inceputul lui martie, intr-o tura de 2 zile, cu cazare de o noapte la cabana Postavaru. Atunci am facut traseul marcat cu triunghi galben Cabana Cheia - Cheile Rasnoavei - Valea Cheii - Cabana Secuilor - Cabana Trei Brazi - Predeal.
De data aceasta am plecat din Predeal spre Trei Brazi si de acolo am urmat traseul marcat cu triunghi albastru pana in Poiana cu Mesteacan. Dupa o bine meritata pauza de ceai si energizante (ciocolata, curmale) ne-am abatut de la traseu in stanga, pe un drum nemarcat, coborand apoi pe o vaiuga la intrarea in chei dinspre Cabana Cheia. Daca am fi urmat traseul triunghi albastru am fi trecut Dealul cu Mesteceni coborand in Valea Cheii cumva pe la mijlocul traseului marcat cu triunghi rosu. Asa l-am parcurs pe tot.
Am avut din nou parte de vreme frumoasa, cu soare, cer senin si pe unele portiuni vant usor pentru ca am ales o zona mai joasa stiind ca va fi o zi cu vant pentru inaltimi.
Ne-am intors cu bateriile incarcate pentru inca o saptamana; nu am glumit cand am spus ca am luat abonamaent de weekend sau cum imi place mie sa spun, ca am abonament la munte.
Haideti la munte!
Calatorii frumoase!

O zi de relaxare totala cu o vreme spendida si un gratar adevarat au facut din aceasta zi o adevarata desfatare.
Cheile Rasnoavei este o locatie foarte cunoscuta de brasoveni, dar care intotdeauna isi mai dezvaluie o particica necunoscuta, plina de frumusete.
Nu exista sfirsit de saptamana in care sa nu fie cel putin un cort amplasat in aceasta zona.
O locatie numai buna pentru relaxarea dupa zilele de lucru mai mult sau mai putin stresante.

Cu chef si spor (speram noi) de catarat plecam vineri seara spre Cheile Rasnoavei.
Aventura unei iesiri de pomina a inceput in Piata Victoriei, pe la 17.30, unde dupa aproximativ o ora intr-un trafic infernal si 3 tentative (slava Domnului esuate) ale unor soferi ”profesionisti” de a-mi pocni masina, reusesc sa-i culeg pe Roz si pe Andrei D. si sa plecam spre Ploiesti, de unde mai avem de cules inca un Andrei. in Otopeni totul este blocat, asa ca ajungem la Andrei abia pe la ora 8 seara. Indesam bine de tot bagajele si reusim sa ne urnim spre munte.

Traficul… la fel de infernal, ba chiar mai rau. Dupa ce ca ai fi crezut ca a venit Apocalipsa si fug toti bucurestenii sa se refugieze in munti, din Comarnic, rectific, nu se circula. Ca e nu-s' ce balarie de groapa la intrarea in Sinaia, la care au decis fix intr-o zi de vineri si e semafor si se circula pe o banda. Sublim. Asa ca vrum vruuuum pe serpentine cu viteza melcului stins, pana cand masinuta mea n-a mai vrut. Asa ca a spus maaaaaaaaaaare si cu rosu si cu piuit: STOP. Si m-am oprit, ca de nu, imi pocnea motorul. Si stai vreo ora sa-l aerisesti, timp in care mai ceda cate unu si tragea pe dreapta. Noroc ca aveam un bidon de 5 l de apa la noi si am facut si niste fapte bune cu ocazia asta.

Evident, apoi a venit si noaptea si panica mea cum ca am parbrizul murdar pe interior si nu mai vad nimic cand se apropie tirurile din fataaaaa si oooooooooof am ajuns in Chei abia pe la 12 noaptea. Unde am reintregit trupa cu: Viorel, Octavian si Catalin plus Adriana, Carmen, Marius, alt Andrei si Cristi (ca o completare, a doua zi au venit si Alina, Cristina, Butu si Sebi – asadar a fost gasca mare, vreo 16 insi) (daca am uitat pe cineva imi cer scuze, dar stau prost cu memoria).

Am pus corturile, am facut un mic foc, (ma rog, mai mult Andrei) la care am baut niste guri de vin si ne-am intins la vreo 3 povesti – asa cat sa ne facem incalzirea pentru seara urmatoare. Apoi somn.
De dimineata evident ca nu ne-am trezit chiar cu noaptea-n cap, data fiind ora la care am ajuns, insa cred ca pe la ora 9 am reusit sa ne urnim catre trasee.
Este un week-end mare pentru mine, obligat/fortat si necesar, trebuie sa ma duc totusi cap de coarda pe un traseu, fie el si foarte usor. Asa ca in prima faza ne facem incalzirea pe Creasta Generalului, la fel ca intotdeauna, primele 3 (de data asta le-am impartit in patru) lungimi.
2 echipe dornice de cocot, eu cu Andrei si Roz cu al ei Andrei.